PUIUL creşte fericit pe AŞTERNUTUL POTRIVIT!

PUIUL creşte fericit pe AŞTERNUTUL POTRIVIT!

Aşternutul permanent, indiferent de tip, este utilizat pentru a proteja păsările de contactul direct cu podeaua şi cu dejecţiile, cât şi pentru a uşura curăţenia de la sfârşitul seriei. Aşternutul permanent trebuie să asigure nişte condiţii esenţiale, precum reducerea volumului de lucru prin evitarea evacuării periodice a acestuia, un consum mai mic de aşternut per cap de pasăre, o bună absorbţie a umidităţii din dejecţii.

Aşternutul permanent (sau în engleză ”deep litter” - aşternut adânc) se realizează prin aşezarea pe pardoseala (betonată) a halei de producţie a unui strat de material higrosopic şi izoterm, cu o adâncime între 5 şi 20 cm. Umiditatea normală a aşternutului este în jurul valorii de 25%, cu limite ce pot varia între 18% şi 40%. Umiditatea aşternutului permanent cât şi calitatea acestuia este influenţată de mai mulţi factori, cum ar fi: calitatea materialului folosit, durata de utilizare, condiţiile de microclimat din adăpost, intensitatea ventilaţiei, vârsta, greutatea şi densitatea puilor în hala de producţie, temperatura din adăpost, existenţa unor surse suplimentare de producere a umidităţii (spre exemplu condes creat pe tavan sau pierderi de apă prin sistemul de adăpare, ţevi sparte) şi nu în ultimul rând calitatea nutreţului combinat consumat de păsări.

Ce materiale alegem şi cum le întrebuinţăm?

În adăpostul aerisit şi curat se va introduce un strat de 10-20 cm de aşternut pe toată suprafaţa halei. Acesta trebuie să fie întins uniform, să nu fie infestat cu mucegai, ci curat şi uscat. Ca aşternut se poate folosi rumeguşul de lemn, paie tocate, deşeuri de hârtie etc. (vezi tabelul). Paiele de cereale trebuie tocate la o dimensiune de circa 10 cm. Capacitatea acestora de absorbţie a apei variază de la 265% în cazul paielor de secară, 275% pentru paiele de ovăz şi 297% la paiele de grâu. Tuleii şi ştiuleţii de porumb pot fi utilizaţi ca aşternut permanent tocaţi la dimensiunea de 1-3 cm, având o capacitate de absorbţie de 141%.

Sub aşternut recomandăm presărarea unui strat de var nestins, pentru menţinerea acestuia într-o stare de curăţenie cât mai bună. Varul nestins absoarbe umiditatea din aşternut iar în contact cu apa degajă oxigen şi se produce o uşoară încălzire a aşternutului permanent. În acelaşi timp, acesta mai prezintă şi un efect “cid” asupra agenţilor microbieni.

Pentru decontaminarea aşternutului, acesta se va introduce în adăpost cu o săptămână înainte de populare şi se va folosi formolul sub formă de aerosoli sau o altă soluţie decontaminantă. Înainte de a introduce aşternutul în hala de producţie, pardoseala trebuie să fie încălzită şi să nu prezinte umezeală.

Aşternutul folosit are o importanţă deosebită pentru dezvoltarea normală a păsărilor; un material murdar, umed duce la mărirea ratei de îmbolnăviri, cât şi la apariţia de pododermatite.

Adăpătorile - prima cauză a umezirii în exces

Curăţenia aşternutului este condiţionată într-o mare măsură de funcţionarea corespunzătoare a adăpătorilor (aceasta fiind una dintre cauzele apariţiei umezelii şi implicit a deteriorării aşternutului). Obligatorie este şi respectarea densităţii optime per metru pătrat. În timpul creşterii puilor trebuie urmărită zilnic calitatea aşternutului: dacă apar zone excesiv de umede, se recomandă presărarea de var praf sau superfosfat în zonele respective şi completarea cu aşternut proaspăt. Concomitent se identifică şi cauzele care au dus la deteriorarea acestuia şi se intervine prin eliminarea acestora.

Evacuarea aşternutului

La finalul seriei de pui, aşternutul permanent (amestecat cu dejecţii) este evacuat şi dus la platforma de depozitare pentru compostare şi utilizare ca îngrăşământ. El se poate scoate din adăpost manual, dar pentru capacităţile mai mari de 300 capete de păsări recomandăm folosirea tractoarelor de capacitate mică (15 cai putere) cu lamă. Transportul aşternutului împreună cu dejecţiile, de la adăpost, se realizează cu o remorcă ce trebuie să fie acoperită cu o prelată, pentru a preveni împrăştierea acestuia pe traseul până la platforma de dejecţii.

Evacuarea aşternutului folosit se realizează la sfârşitul fiecărei serii, în caz de necesitate (deteriorarea rapidă a aşternutului în anumite zone din adăpost) se poate completa zona afectată cu un aşternut curat.

Pentru depozitarea dejecţiilor se recomandă folosirea platformelor betonate, înconjurate cu garduri de protecţie şi să fie amplasate la cel puţin 3 km de adăposturi. Acestea nu trebuie să fie în apropiere de ape curgătoare iar pânza freatică să nu fie la suprafaţă. Aceste cerinţe trebuie să fie îndeplinite cu stricteţe pentru a preveni poluarea provocată de dejecţii.

Dejecţiile se pot folosi după o perioadă de minimum un an ca îngrăşăminte pe terenurile agricole, realizând astfel economii la fertilizare datorită costului de producţie foarte mic al produsului.

Surse:

• Bălăşescu, M. şi colab., 1980 - Avicultură, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

• Stafie, C. Leonard, 2013 re-editat 2016, “Ghid practic de creştere pui de carne şi găini ouătoare” - Ed. Pim Iaşi şi Ed. Globe Edit - OmniScriptum GmbH & Co. KG, Bahnhofstraße 28, 66111 Saarbrücken Germany

• Văcaru-Opriş, Ioan şi colab., 2002 - “Tratat de avicultură”, vol. II. Edit. Ceres, Bucureşti.

CARACTERISTICILE MATERIALELOR FOLOSITE CA AŞTERNUT ÎN ADĂPOSTURILE DE PĂSĂRI

Un articol publicat în revista Ferma nr. 11/216 (ediţia 15-30 iunie 2018)